It`s Complicated – Capitolul 6

Bella

Canapeaua veche scartaia sub miscarile facute de Alice . Gesturile ei erau impartite in mod egal intre mainile ei , acestea azvarlindu-se in stanga si in dreapta cu miscari agere . Palmele stranse in pumni erau aruncati in lupta cuvintelor si a gesturilor . Priveam spre ea , incercand sa par atenta . Privirea ei era indreptata catre fata mea , asteptand cate un semn de la mine , primind doar aprobari scurte din cap . Stiam ca asta nu o multumeste , dar parea impacata cu faptul ca macar o priveam . Eram sigura ca nici ea nu intelegea ce voia sa-mi spuna , informatia o procesam amandoua in acelasi timp , nu Alice si apoi eu .
Alice se grabise la mine pentru a spune ceva important , oarecum stiam despre ce este vorba . Nu eram un mediu sau ceva de genul asta , doar ca expresia ei arata totul . Tot ce Alice spunea era un amestec de cuvinte si gesturi , care se luptau in procesarea informatiei . Un monolog complicat care includea ultimele aparitii in moda combinat cu grija oferita era tot ce am inteles pana acum . Nu acesta era subiectul , era doar o introducere marca Alice , care te facea sa zambesti , as putea spune ca linistea dinaintea furtunii , dar linistea si Alice . Greu .
Am ridicat privirea spre ea intreband-o :
-Alice , tu chiar ai venit aici pentru a spune ca vremea este rece?
-Nu …
Urechile ei au capatat o nuanta de rosu , privirea ei era indreptata in jos . Mi-am arcuit sprancenele spre ea , Alice aruncadu-mi o privire nevinovata .
-Despre ce este vorba?
O lunga pauza a urmat .
-Ea s-a intors…
Mana pe care o aveam pe bratul canapelei , ramase inerta , ochii mei cautau privirea lui Alice , ea evitand contactul . Privirea o aveam atintita asupra cheilor care se aflau pe masuta mica . I-am aruncat repede lui Alice o privire in semn de scuza si m-am ridicat pornind hotarata spre usa . Am simtit mana lui Alice inclestandu-se pe umarul , am reusit sa ma eliberez impotriva vointei ei . Am pescuit rapid geaca din piele din cuierul de langa usa , urmata de o Alice nervoasa .
-Bella nu poti merge acolo !
Am ignorat-o mergand si mai hotarata spre tenisi mei care se aflau pe hol . M-am aplecat tragand nervoasa de sireturile lor albe .
-Gandestete la asta , Bella . Nu poti merge acolo , nu acum …
-Oh ba pot, Alice ! Ea nu are dreptul de a se apropia de el , nu il v-a rani iar .
-Dar tu ai , tu ai dreptul ?
M-am intors prinvind-o socata pe Alice , stiam ca acceptase acea perioada , ma acceptase pe mine , le fel cum au facut-o aproape toti . Ochii lui Alice sclipeau , enervarea vizibila din ochii ei depasea limitele asteptarii mele . Mi-am agitat mainile spre ea , bratele mele intinzandu-se spre trupul subtire al prietenei mele . Alice s-a aplecat ajungand la acelasi nivel cu mine , bratele ei infasurandu-se in jurul meu .
Erau putine momentele cand eu imi aratam afectiunea fata de ea , iar acest lucru putea fi numit moment intim in hol . Am plans usor pe umarul ei ,ea m-a lasat nepasandu-i ca ii sifonez hainele de firma . Actionasem impulsiv , era o actiune de moment , nu-mi asumasem consecintele faptei mele . Pentru ce luptam…? De ce voiam sa ma razbun cand si eu procedasem la fel , il ranisem la fel cum a facut-o si ea .
Alice s-a desprins din imbratiseara mea , a dat din cap , nici ea nu se pricepea prea bine la asta . Am mimat un multumesc inclinandu-mi capul in directia ei , ea a tacut un timp .
-Cu placere … Eu o sa plec acum , Charlie cred ca ajunge in mai putin de doua ore . Schimba-ti hainele si aranjeaza-ti parul putin …
-Stiu ce sa fac Alice , nu mai am 5 ani .
-Mda . Eu am plecat .
Mi-a dat un sarut scurt pe obraz si a iesit pe usa cu atentie , parca incerca sa nu tulbure atmosfera aceasta creata . M-am ridicat si eu , mergand in sus spre camera mea . Am deschis usa incet , atentia mea era indreptata spre patul mic asezat paralel cu leaganul meu in care ma pierdeam atunci cand reciteam carti ale caror cuvinte le stiam la perfectie . Fata mea s-a crispat putin cand m-am asezat in vechiul leagan .
Mi-am analizat inca o data situatia . Eu stateam in calea fericirii lui , si acum , cand nu mai aveam nimic de spus inca faceam asta . Se presupunea ca intre mine si ea exista o alianta . Ha! De parca eu as incerca asta , de parca eu as avea aceleasi scopuri ca si ea . Acum depindea de ea … umbrele mari si gri acoperisera relatia noastra cand ea sosise . Tot ce facea acum era sa o ingroape mult mai adanc . Pasii facuti de mine erau numarati de ea atunci , toate miscarile gresite erau interpretate intr-un mod tragic , si totusi el continua sa accepte asta . In situatii diferite , multi pasi gresiti , multe vorbe aruncate la intamplare intr-un moment de furie , profitul ei in urma a toate lucrurile zacea intre noi la o distanta de aproape 1 km . Puterea ratiunii se risipise , lacrimile si suspinele infundate aveau un sfarsit , in care se regasea ea . O vedeam alergand dupa cele mai negre situatii , o vedeam asteptand fiecare greseala . Lupta continua intre noi . Victoria este oferita , nu castigata . Eu as continua sa lupt , dar ea s-ar folosi de armele cele mai josnice .
Decizia nu-mi apartinea , poate asta era ceea ce ma facea sa lupt cu inversunare . Daca Edward cadea , eu cadeam . Folosindu-se de puterea ei , Tanya revenise pentru a profita de situatia in care , niciodata nu ma gandeam ca ma voi regasi .

~ Partea a doua .

Edward

Pasi repezi , pasi domoli . Nebunia ma cuprindea auzind sunetul tocurilor pe asfaltul ingust din parc . Becurile palpaiau slab , umbrele ce se imbratisau in fata noastra iti dadeau o senzatie de neliniste . Parea un exemplu de urmat , plin de romantism , parul roscat flutura ametitor langa mine , privirea hotarata indreptata in fata nu parea deloc tematoare . Cu prezenta de langa mine nu reuseam sa ma obisnuiesc , fata mea era incordata , dar iertarea era astepteata prin cuvintele mele jalnice .
Blocul simplu , cu un etaj , se intrezarea in fata mea . Patru apartamente spatioase incadrate intr-o constructie veche , din care unul era al meu . Directia era clara pentru amandoi , esuasem imediat in planul meu de a fugi . Stiam ca nu ma opreste ceva anume , Tanya nu , cu siguranta . Eu fugeam , ea ramanea , dar era doar repetitie aiurea , unde voiam pana la urma sa fug ?
Tocurile ei au inceput sa protesteze cand asfaltul drept a fost inlocuit cu pietrisul de pe aleea blocului . Am inaintat spre usa metalica , zgomotul cheilor facut in incercarea de a mai ameliora din tensiunea produsa . Cheia s-a invartit de doua ori in broasca , clinchetul anuntandu-ma ca intrarea a fost permisa . Am urcat pe scarile vechi din piatra , imaginea veche a blocului pastrandu-se si la interior . Doua usi , una metalica alta de lemn au aparut in fata mea . Murmurand lucruri nestiute am repetata procedeul … usa deschizandu-se , de data asta cu mai multa teroare .
Trecand pragul , am cautat intrerupatorul pentru a aprinde lumina , in schimb doua brate mi-au incojurat mijlocul . Am inghetat sub atingerea dura sub forma de imbratisare , ramanand in aceasta pozitie am asteptat … Buzele ei imi mangaiau gatul , trasand linii in sus si jos . Si-a apropiat buzele de urechea mea :
-Incerci sa … faci pe victima ?
Respiratia rece m-a bulversat , intrebarea m-a facut sa ranjesc .
-Incerc sa scap , credeam ca ai observat .
A tacut o clipa , stransoarea bratelor ei s-a slabit , dandu-mi drumul .
-Asta doar daca vrei sa ma mai vezi … inca ma iubesti .
O constatare ca asta a cazut asupra mea ca si meteoritul deasupra pamantului . Aveam impresia ca vocea mea dispare , inlocuita de un marait la adresa ei . Am preferat sa rad slab , dandu-mi ochi peste cap .
-Sigur , vii dupa doi ani cu asemenea afirmatii , inchizi ochii cu nepasare , arunci ultima clipa de luciditate ca pe un gunoi .
-Pot face asta .
Am anticipat asta , curajul era mereu punctul ei forte .
-Faci asta !
-Cred ca o fac …
Felul calm in care-mi vorbea ma facea sa vreau sa plec , sa alerg nesanatos de departe . Am intrebat-o cu o voce slabita :
-Ai venit aici pentru a spune asta , ca ti-a fost dor de mine ,inca ma iubesti?
-Am venit aici pentru mine , pentru a-mi aminti cine am fost si pentru ce am luptat …
Privirea mea era lasata in jos , parul roscat care imi atingea umarul ma incomoda . Raspunsurile Tanyei erau mereu inteligente .
– Nu ai luptat corect … te-am iertat de ceva vreme , Tanya .
– Nu puteam lupta corect cu cineva care te iubea cu adevarat , ea erai tu , luptand cu ea aveam impresia ca lupt cu tine , ma lupt cu tine pentru tine , ilogic .
Asemanari existau oriunde , dar cat de adevarate erau in propozitia ei ? M-am desprins din imbratisarea fortata si rece , raspunzadu-i clar :
– Felicitari , ai invins !
– Niciodata , niciodata nu o sa inving . O iubesti .
Am inchis ochii , pulsul meu s-a accelerat , ma pregateam mintal pentru o noua respingere a afirmatiei des intalnite in ultimul timp .
– Pregateste-ti armele , sunt hotorat sa n-o mai fac !

A/N : Ta-da ! Partea a doua este aici . Multumesc tuturor celor care au comentat si au votat stelutele , eu nu ma supar pentru comentariile scazute , scoala si problemele personale , inteleg . Multumesc pentru sustinere !
Hugs >:D<
Cata .